Viața la tara 1924-1981, Dragomiresti-Deal
Viața la țară în 1924-1981,
Dragomiresti-Deal, Judetul Ilfov
Era o primăvară înnorată, toți țăranii se duceau la cap sa secere, sa pună răsaduri. Nimeni nu se aștepta ca va începe un război mondial ce se va desfășura in doua reprize. Fiecare își vedea de viața lui, avea de crescut vaci, găini, porci, boi. Aveau căruțe, unii dintre ei tractoare, cei mai înstăriți, pt munca câmpului, cai care trăgeau la jug și măgari. Femeile se ocupau cu brodatul, curățenia in casa, mâncare pentru copii, animale. Se sculau de la 5 dimineața. Unele aveau ferme, aveau lucrători la ferme , țigani și țărani mai saraci care le ajutau in casa și la munca câmpului. Altele , se ocupau singure de aceste sarcini. Femeile lucrau cot la cot cu bărbații . Făceau așternuturi de pat, le brodau , le spălau, le apretau și le vindeau in Bucuresti, broderii pe rochițe, haine, bentițe de par, pulovere, pantaloni, căciuli, mănuși, fulare, costume, erau bune croitorese. Unele aveau țesătorie dar au vândut-o intre timp. Toți aveau o bucata de pământ pe care o lucrau, puneau grâu, porumb, vita de vie, sfecla , cartofi, dovlecei, ardei, castraveți, roșii, leuștean , pătrunjel, aveau pomi fructiferi ( pruni, gutui, caiși, piersici, vișini, cireși, duzi etc.) . Munceau pentru ei și se hrăneau cu produse naturale crescute de ei.
Era o familie cunoscuta in Dragomiresti-Deal, 7 frați, familia lui Dine Petrus, chiabur de origine, cel ce conducea satul, rânduielile in sat și avea ferma mare.
Acești frați s-au căsătorit și au făcut copii, au nepoți, case și pamânturi in sat . Aveau lucrători la câmp, fierărie și sala de dans in sat, sala de popice.
Se distrau la serate dar și munceau pe brânci, se sculau de la 5 dimineața și munca era împărțită, învățau și lucrau cot la cot cu lucrătorii din sat. Ei le-au dat case celor ce au venit in sat, țigani, evrei, sârbi, moldoveni.
A venit și războiul care nu îl aștepta nimeni deoarece viața curgea lin și cu grijile de zi cu zi, normal pentru săteni.
Primii au apărut nemtii, un colonel Neamț își făcea prezenta la ferma lui Dine Petrus:"Le-a spus Buna-ziua, putem sa ne punem tabăra aici?" . El a răspuns :"Da!", întrucât nu avea ce face , iar in război trebuie sa te supui regulilor. Omul era cizelat, un domn, era politicos, nu a furat, întotdeauna a întrebat dacă poate lua ceva, dacă li se poate aduce de mâncare soldaților lui, nu a abuzat de femeile din sat și nici soldații lui. Totul era controlat, bunicul avea 15 ani, avea 2 surori mai mici, 12 și 13 ani.
Colonelul vorbea cu străbunicul și ii povestea ca nu suporta ce face Hitler, dar trebuie sa se supună ordinelor, nu dorește războiul, prefera pacea, Hitler era un nebun , numai ca el nu avea ce face. Era politica internationala care trebuia sa se supună ei, o politica care a dus la un război international cu multe victime.
Războiul continua, țăranii își făceau treaba in continuare, munceau pământurile , puneau cartofi, fusese și o criza nasoala financiară și la ferma se simțea. Mămăliga era de baza, cartofii, brânza și oualele !!! Omleta cu făina și apa pentru toți, multă !!! Făina se făcea in casa pe vremea aceea. Exista și o moara de făina in sat, dar a dispărut, a fost distrusă.
Mai târziu , spre 1930, era o perioada de respiro , dar sărăcie, pana sa înceapă al doilea război mondial. Unchii mei și bunicul trebuia sa înceapă armata , fuseseră transferați fiecare unde li s-a spus sa se ducă, făceau doi ani de armata, unii erau locotenenți, bunicul soldat, transferat spre Porțile de Fier 1, trebuiau sa apere. Armata lor venise taman in plin război mondial. Nemtii au plecat ușor din sat, alungați de ruși. La ferma lui străbunicul au venit rușii, femeile erau ascunse in pod, caprele, oile și ele ascunse. Când se îmbătau rușii, făceau prăpăd in jur .
Mama lui tatăl meu a fugit din Rusia cu familia și s-a mutat in Buzău și acolo a rămas, nu s-a mai întors in Rusia, s-a căsătorit cu un roman din Bucuresti și a ieșit tatăl meu și alți frați. Mama lui mama a venit cu familia ei in Dragomiresti -Deal , unde aveau casa și pământ și munceau pământul sub numele de Popa, dar numele real era Luther, a cunoscut-o bunicul după război și s-a căsătorit cu ea și au ieșit doi copii, mama și fratele ei.
Sa revenim la război, al doilea război mondial, sărăcie, bunicul și unchii transferați, erau cu rusii acum, nu aveau încotro, au aparat Portile De Fier 1. Rusii erau porci, necizelati, sălbatici, furau tot, violau tot ce prindeau, erau balcanici. Se termina războiul, Germania e înfrântă. Se formează Partidul Național Comunist. Regele Mihai abdica și da comuniștilor dreptul la putere.
La sate începe colectivizarea, unii boieri se împușca in cap. Străbunicul e ascuns in pod, nu cedează, se îmbolnăvește,trebuia sa fie luat la C.A.P., in schimb, bunicul e luat in locul lui la C.A.P., după ce vine din armata. Pământurile ii sunt luate de comuniști. El vânduse înainte Fierăria, sala de dans și de popice ca presimtea ca se terminase totul. Se îmbolnăvește străbunicul , rămâne la pat , îngrijit de străbunica. La vârsta de 1 an a mea , a murit, in 1981. Bunicul este luat la Mașini Grele Dinamo-Bucuresti , avea o experiența in fierărie de copil, devine maistru șef acolo. Se făcea și munca voluntara la C.A.P., toți erau membri C.A.P. In sat avea și dușmani, ii spuneau chiaburul. Viața era dura , trebuia sa se obișnuiască, acum lucra pentru stat , nu pentru el, oricum era obișnuit cu munca. Așa ca s-a obișnuit, s-a căsătorit cu o evreica, Luther, zis Popa, care avea și ea frați, o sora și un frate. Fiecare a avut copii, lumea s-a schimbat. Toți lucrau pentru stat, plus munca voluntara, unii erau membri de partid , precum tata, ca nu avea cum sa scape, era vameș. Nu aveai voie sa ai afaceri personale, sa ai firme proprii, nimic, nici proprietăți ale tale, toate erau ale statului și tu erai un sclav al statului, care muncea pentru stat. Ți se punea in casa alte persoane străine cu care trebuia sa stai ca nu aveai încotro, nu aveai intimitatea ta proprie. Era legea neomarxista (ori marxism ), care vor sa o bage ăștia pe gat acum. Toate proprietățile sa aparțină aparatului statal. Asta e realul comunism !!! Adică sclavie!!! Nici in vremurile de demult nu era foarte bine, ca unii erau săracii și alții bogatii și lucrai pt boieri. Poate unii nu erau așa de darnici ca străbunicul, sa le dea case sau locuri unde sa stea, puteau fi mai rai.
Eu consider ca in nici un regim nu era bine. Un om trebuie sa fie liber și ajutat sa se dezvolte. Toate regimurile au fost proaste deoarece nu au dezvoltat omul și l-au sclavagit, nu l-au făcut sa evolueze. Toate regimurile au dus la involutia umană .